Pentru a putea avea o privire de ansamblu şi a putea înţelege mecanismul de acordare a fondurilor şi programelor europene trebuie să cunoaştem contextul care le generează. După cum se ştie, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia. Competiţia în creştere dintre diferite regiuni, implicit activităţile desfăşurate în cadrul acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a lumii „globalizate” în care trăim. Nota distinctă pe care UE o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenţia pe care o acorda faptului că nu toate regiunile se bucura de aceleaşi condiţii economice, geografice şi sociale şi, ca urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe aceleaşi poziţii.
Pentru mulţi ani, disparităţile regionale din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare şi al calităţii vieţii făceau obiectul politicilor naţionale ale Statelor Membre. Multe îmbunătăţiri au putut fi observate din momentul în care Uniunea Europeană a iniţiat politica de reducere a lor.Politica de coeziune este definită prin scopul său şi anume sprijinirea procesului de reducere a decalajelor dintre regiunile şi statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene şi cele mai puţin dezvoltate. Politica de coeziune îşi are bază legală primară în textul Tratatului UE (Titlul XVII „Coeziunea Economică şi Socială”). Obiectivul de a întări coeziunea economică şi socială este menţionat explicit în Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene. Mai specific, Articolul 158 menţionează coeziunea că pe o precondiţie pentru dezvoltarea armonioasă a UE, precizând voinţa de „a reduce disparităţile între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni şi rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale”.
Înainte de toate, Politica regională a UE este despre Solidaritate: este astfel concepută încât să asigure la nivelul comunităţii asistenţă pentru că cele mai dezavantajate regiuni să depăşească handicapurile pe care le au. în perioada 2000-2006, o treime din bugetul comunităţii, realizat din contribuţiile statelor membre au fost cheltuiţi prin intermediul acestei politici, adică redistribuite către regiunile care aveau nevoie de aceste fonduri pentru a se dezvolta.
Statele Membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar şi Uniunea Europeană îşi vor continua eforturile întreprinse pentru reducerea decalajelor an dezvoltare, pentru sprijinirea zonelor industriale aflate în declin, pentru diversificarea activităţilor în mediul rural şi pentru îmbunătăţirea zonelor urbane aflate în declin.
Necesitatea promovării unei dezvoltări echilibrate prin reducerea disparităţilor dintre diferite regiuni şi sprijinirea celor mai puţin dezvoltate în recuperarea diferenţelor a fost observată chiar din preambulul Tratatului de la Roma (1957). S-au pus bazele Fondului Social European şi a Băncii Europene de Investiţii. Alte instrumente au fost create în timp, concomitent construcţiei europene şi creşterii numărului de noi State Membre.
Politica de coeziune a Uniunii Europene are drept scop reducerea diferenţelor de dezvoltare dintre regiuni, încurajarea unei dezvoltări echilibrate a întregului teritoriu al UE şi promovarea egalităţii de şanse pentru toţi. Fondurile Structurale şi de Coeziune vor contribui la trei obiective :
Convergentă: sprijinirea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice;
Competitivitate regională şi ocupare: sprijinirea regiunilor, altele decât cele rămase în urmă că dezvoltare, pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona (strategie europeană cu orizont de timp 2010, pentru creştere economică şi locuri de muncă);
Cooperare teritorială europeană: promovarea unei dezvoltări echilibrate a întregului teritoriu al Uniunii, prin încurajarea cooperării şi a schimbului de bune practici între toate regiunile UE.România este eligibila pentru două obiective: Convergenţă şi Cooperare teritorială europeană.
Politicile Uniunii Europene sunt susţinute printr-o serie de fonduri şi programe. Politica de coeziune este pusă în aplicare prin Instrumentele Structurale – Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European) şi Fondul de Coeziune.
Politica Agricolă Comună este finanţată prin Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală, iar Politică Comună de Pescuit prin Fondul European pentru pescuit
Programarea şi implementarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune au la baza următoarele documente: Orientările Strategice Comunitare pentru perioada 2007 – 2013 – un document strategic european, adoptat de Consiliul UE pentru politica de coeziune, Cadrul Strategic Naţional de Referinţă – un document naţional de referinţă pentru programarea fondurilor structurale şi de coeziune şi Programele Operaţionale – instrumentele prin care se realizează prevederile Cadrului Strategic Naţional de Referinţă.